Pentru a publica ceea ce gândiţi şi scrieţi, vă aşteptăm în editura noastră!

Dacă doriţi să vă publicaţi gândurile, frumoase ori mai puţin frumoase, vesele ori mai putin vesele, adevărate sau mai puţin adevărate, puteţi să ne contactaţi la editura noastră!

vă aşteptăm!

Viaţă

Prima dată m-am speriat tare de tot când mi s-a dat un ghiont în spate şi s-a auzit un ţipăt de copil. Era ţipătul meu, fireşte, dar nu aveam pe atunci ce să fac eu cu el! Mai târziu am rezolvat însă şi problema aceasta; apoi m-am speriat a doua oară când, după ce mi s-au dezlipit ochii am văzut o faţă mare şi râzândă deasupra mea; evident era mama care se bucura de ceea ce făcuse…

Şi uite aşa, de atunci mă tot sperii de câte ceva…

D-zeu isi mai scoate uneori ochelarii si ne lasa pe noi sa citim mai departe…

Murim… ca mâine

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

tot Magda Isanos…

si tot draga mie!

gand

Să nu te-ndoieşti niciodată de ceea ce eşti, să te îndoieşti mereu de ceea ce ai putea fi!

(cred că e gândul meu, sper că nu l-a mai gândit nimeni…of, plagiatul ăsta, te scoate din minţi şi-ţi dă fiori de nici nu ştii când ai citit sau când ai gândit, pur şi simplu…)

Carte, artă şi sensibilitate…

“Dumnezeu

Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.

Bogatii stateau grosi, impovarati
si se uitau la sfintii frumos imbracati.

In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la saraci,
cerindu-le mamaliga si ceapa.
Era cind cimpie verde, cind apa.
Alteori se facea mic
si s-ascundea in floarea de finic,
ori s-apuca sa creasca-n papusoaie,
s-ajute furnicile la musuroaie,
sa dea pamintului mana si ploaie.

Avea atitea de facut Dumnezeu,
si oamenii il plictiseau mereu,
cerind unul pentru altul rau.
Ii auzea strigind: “Pamintul meu…”
Ii vedea punind semn de hotar,
ciopirtind, impartind minunatul dar.

Atunci se supara. Pornea furtuna.
Cu seceta si ploaie-nghetata lovind intr-una,se facea mare
si-nfricosat,
ca muntele cu paduri imbracat.
Pina venea o pasare la el.
Codobatura, sau un porumbel,
si spunea: “Doamne, mi-a cazut puiul jos.
Zi sa se faca iara frumos,
sa rasara soarele si sa-l gasesc…”

“Faca-se voia ta, sol pasaresc…”
Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca
si s-apuca alte lucruri sa faca.”

Magda Isanos (dragă sufletului meu!)