09
Noi
08

Invitaţie la lectură…

„…-Ştii, Ioana… Fără o astfel de întâmplare, n-aş fi ştiut niciodată că mi-am câştigat dreptul la singurătate. A iubi sau a fi singur e, până la urmă, acelaşi lucru. N-am ştiut mai nimic despre arta integrării în tiparul compromisurilor zilnice. Când eşti tânăr, premiul este iubirea… Un premiu cu coroniţă, pe care, de regulă, habar n-ai de ce-l primeşti şi de ce-l meriţi… E vorba de libertatea pe care viaţa ţi-o oferă dar eşti prea necopt să ştii ce frumos dar ai primit. Poţi iubi bucurându-te sau suferind, în egală măsură. Cum la fel de liber eşti să ai dreptul la singurătate. E tot un fel de premiu, pe care mulţi nu-l acceptă, însă, de bunăvoie. Până acum, nici eu n-am ştiut s-o fac. Unii spun că e o pedeapsă. Alţii spun că e o recompensă. Aceea de a privi spre tine. A fi singur nu înseamnă să fii cu/ sau alături de cineva ci să nu ai curajul sau să nu ştii cum să fii prieten cu tine însuţi. De a fi liber să priveşti în tine, adânc şi fără mască. Singurătatea poate, întradevăr, să doară mai abitir decât orice rană. Dar dacă ştii să o priveşti în ochi, ţi se poate părea, uneori, că seamănă al naibii de bine cu fericirea.”

roman – Dreptul la singurătate (fragment),

autor – ANGELA BÎRSAN,

editura Promaris Print

10
Feb
08

adevar

Poezia

Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este ţapa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.

N. Stanescu,

cel de care mi-e teama!

01
Feb
08

spune un cuvânt!

-…hai, repede, spune un cuvânt!

– singurătate….

-tu eşti!

28
Ian
08

Pentru a publica ceea ce gândiţi şi scrieţi, vă aşteptăm în editura noastră!

Dacă doriţi să vă publicaţi gândurile, frumoase ori mai puţin frumoase, vesele ori mai putin vesele, adevărate sau mai puţin adevărate, puteţi să ne contactaţi la editura noastră!

vă aşteptăm!

28
Ian
08

Viaţă

Prima dată m-am speriat tare de tot când mi s-a dat un ghiont în spate şi s-a auzit un ţipăt de copil. Era ţipătul meu, fireşte, dar nu aveam pe atunci ce să fac eu cu el! Mai târziu am rezolvat însă şi problema aceasta; apoi m-am speriat a doua oară când, după ce mi s-au dezlipit ochii am văzut o faţă mare şi râzândă deasupra mea; evident era mama care se bucura de ceea ce făcuse…

Şi uite aşa, de atunci mă tot sperii de câte ceva…

27
Ian
08

D-zeu isi mai scoate uneori ochelarii si ne lasa pe noi sa citim mai departe…

Murim… ca mâine

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

tot Magda Isanos…

si tot draga mie!

27
Ian
08

gand

Să nu te-ndoieşti niciodată de ceea ce eşti, să te îndoieşti mereu de ceea ce ai putea fi!

(cred că e gândul meu, sper că nu l-a mai gândit nimeni…of, plagiatul ăsta, te scoate din minţi şi-ţi dă fiori de nici nu ştii când ai citit sau când ai gândit, pur şi simplu…)